ღ Bună dimineata soare ღ

„Dă șansa fiecărei zile să fie cea mai frumoasă din viața ta.”

Mark Twain

                                                    
 Legenda florii de colţ

Această floare este prezentă în arta populară, în basmele şi legendele vechi de secole, în tradiţiile păstrate de la o generaţie la alta.
Greu de găsit, ea devine în imaginarul popular o adevărată comoară, iar cei care se încumetă să o caute sunt eroi ce riscă totul pentru a trece prin acest test, la capătul căruia se vor numără printre puţinii care au avut curajul şi sansa de a găsi această delicată floare. Pentru că în basme şi poveşti ei trebuie să depăşească numeroase obstacole, să lupte adesea cu fiinţe fabuloase, să înfrunte munţii şi pericolele acestora, totul pentru trofeul suprem – Floarea de colţ. 
   Legenda care circulă în folclorul popular românesc pune apariţia pe pământ a florii de colţ în strânsă legătură cu momentul naşterii lui Iisus Hristos, astfel că:
   Steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi spre locul naşterii Domnului, a stat o clipă deasupra    Bethleemului şi s-a gândit ce să facă mai departe, căci îşi îndeplinise misiunea dată de Dumnezeu.
   “Să mai stau pe cer aşa strălucitoare cum m-a făcut stăpânul lumei, nu se poate, fiindcă nu trebuie să uit că unealtă smerită sunt în mâna Domnului; şi apoi s-ar înşela oamenii, crezând că pe fiece seară s-a născut Fiul. Unde să mă aciuiesc, dar, pe Pământ?”
   Şi coborî steaua de pe boltă, să-şi afle locul de odihnă. Călătorind peste mari şi ţări, peste ţinuturi cu oameni mai sălbatici decât fiarele, care înrobeau alţi oameni, sau se războiau pe gustul conducătorilor, într-o zi…“steaua sosi deasupra unor munţi înalţi cu spinări îmbrăcate cu o iarbă scundă”, stânci golaşe şi molifţi trufaşi. Erau Bucegii, cufundaţi în linişte şi pace, cum nu întâlnise nicăieri în lungă să rătăcire în jurul Pământului.


   “Nici chiote sălbatice chemătoare la măceluri, nici vaete, nici plânsete; o tăcere adâncă nesfârşită.   Şi, desfacandu-se în mii de steluţe, căzu, de se agaţă se steiuri şi ziduri uriaşe; fiecare steluţa se făcu o floare albă, moale că lână; Şi aşa se înfăptui Floarea Bucegilor. ” 
    În legendele care circulă în zona Munţilor Alpi se spune că floarea de colţ (l’edelweiss) s-a născut în Paradis, dintr-un fulg din lână de miel, pe care Sfânta Fecioara l-a lăsat să atingă pământul după ce Ea a adormit torcând. Se pare că această floare aduce noroc celor care o culeg.




Această floare mică, cu statut de simbol al naturii şi al longevităţii,e cunoscută de milioane de oameni din întreaga lume.     Odată culeasă, acesta va păstra forma şi culoarea  pentru ani şi sute de ani. De numele florii de colţ s-au legat multe legende de-a lungul veacurilor. Edelweiss este şi numele unui cântec popular din filmul “Sunetul muzicii”. Dar este şi o marca-simbol pentru multe tipuri de produse, chiar şi pentru bere sau un proiect de astronomie numit “Floarea Nemuritoare”. 
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬★ღ ✰★ღ ✰★ღ ✰▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
 


IULISA-Bună dimineata soare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu