“Statul social”, un stat al minoritatilor? De ce grupurile majoritare devin tot mai violente?
Iată
că la Voronej (Rusia) au avut loc violenţe împotriva reprezentanţilor
„comunităţii LGBT”, care protestau împotriva unui proiect de lege care
interzice propaganda modului de viaţă homosexual. Nimic deosebit, s-ar
părea. Acelaşi peisaj îl putem urmări în majoritatea ţărilor lumii.
Totuşi, un gând mi-a venit când priveam un video cu evenimentele din
Rusia: furia cetăţenilor normali este generată de sentimentul de
nesiguranţă, de lipsa unei autorităţi puternice, a unui sistem de
valori, a unui cadrul legal care ar apăra comunităţile tradiţionale.
Cetăţeanul simte că ţara în care el locuieşte, nu îi mai aparţine, iar
statul este o instituţie străină, care se dirijează după alte principii
decât cele care ţin convieţuirea oamenilor care alcătuiesc un singur
popor.
Astăzi,
Europa crede într-un stat social – „apărător al celor slabi”, care se
vede nevoit să aplice politici „afirmative”. Într-un astfel de stat,
orice bărbat este considerat din momentul naşterii un potenţial
„maniac”, „violator” şi „criminal”. Într-un astfel de stat, prin
definiţie, majoritatea populaţiei este considerată „totalitară”, iar
minorităţile – cele „opresate”. Într-un astfel de stat, orice om de
afaceri este considerat – „hoţ”, iar muncitorul – „victimă a
capitalismului”. Într-un stat social, familia şi părinţii sunt prin
definiţie – „fascişti”, iar copiii „potenţiale victime” (cum ar fi cazul
Suediei sau Norvegiei, spre exemplu). Într-un astfel de stat, Biserica
este – „totalitară”, iar ateii şi sataniştii – „promotori ai
libertăţii”.
Desigur, discursurile umaniste despre
necesitatea apărării celor slabi şi nepăstuiţi nu pot lăsa pe nimeni
insensibil, însă sistemul politic construit pe un astfel de
sentimentalism pseudoumanitar, are mereu consecinţe nefaste chiar şi
pentru cei “protejaţi”.
În momentul în care unui stat îi lipseşte
un cadrul legal care să-i apere pe cei consideraţi „răi” (bărbaţii,
grupurile majoritare, oamenii de afaceri, familia, Biserica), izbucnirea
violenţelor de stradă împotriva minorităţilor sexuale, etnice, rasiale
şi religioase, vor rămâne mereu actuale în orice colţ al globului,
indiferent de cultură şi de nivelul de civilizaţie. Desigur, la un
moment dat, statul ar putea aplica întregul arsenal represiv pentru a
impune prin forţă „respectarea legii”. Dar, nu cumva, un astfel de stat
va înceta să mai fie democratic, transformându-se într-o tiranie cu
mască democrată? De Octavian Racu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu