"Chavez, probleme ma?!..."

Dictatorul venezuelan Hugo Chavez are probleme. Socialismul sau victorios si-a dat adevarata masura. In urma nationalizarii economiei, au inceput cum era de asteptat restrictiile. Dupa ce conditiile vietii de zi cu zi s-au inrautatit – ultima gaselnita este intreruperea energiei electrice, oamenii au iesit in strada. Cei mai suparati sunt ca in orice colt al planetei, studentii. Au cucerit cu miile strazile, s-a ajuns la ciconiri cu politia. Care a fost reactia dictatorului? A inchis vreo cateva posturi de televiziune care nu-i preluasera discursul demagogic si ca la mai toti dictatorii, interminabil…Dupa ce ani de zile ti-ai tot pacalit poporul cu virtutile socialismului, acuma incerci sa dregi busuiocul cu fraze care nu mai reflecta in niciun fel realitatea. Cum s-a vazut si in alte parti, oamenii nu au rabdarea necesara sa astepte generatii pentru un efemer trai mai bun. Efectul frazelor sforaitoare despre minunile marxismului e pe sfarsite. Drogul si-a facut treaba, acuma urmeaza desteptarea. Contestarea domnului Chavez nu poate insa decat sa-i faca pe americani sa-si frece palmele, caci ce poate fi mai interesant si mai productiv pentru ei decat ca un politician belicos pus pe scandal cu vecinii si autodeclarat dusman al tau ca natiune, sa aiba probleme majore la el acasa? Nu stiu daca CIA are vreo codita bagata prin zona. Tot ce se poate, Venezuela se afla in sfera americana de influenta si nu putea fi scapata cu una cu doua din mainile “inamicului” de la Nord. Dar mai presus decat presupuse ingerinte straine se gaseste nemultumirea populara izvorata din dezamagirea crunta a idilei cu o ideologie nefasta. La fel ca si in Iran, doar bazandu-se pe rezervele de titei, venezuelanii ar trebui sa traiasca mai mult decat decent. Dar la fel ca si acolo, restrictiile idologice, izolarea politica tot mai mare pe plan mondial nu au facut decat sa diminueze drastic asteptarile populare. Domnul Chavez s-ar putea sa-si faca bagajul. Prietenul fidel ii poate oferi oricand un loc sub soarele generos al Cubei unde sa-si traiasca nostalgic tot restul vietii sale de populist periculos.

Un comentariu:

  1. Nemulţumirea populară e doar o forţă demolatoare surdă. De obicei, această revoltă negativă e manipulată abil de o minoritate conştientă şi activă. Că oamenii n-au răbdare să aştepte o generaţie pentru rezultate pozitive nu e neapărat un lucru bun. Una peste alta, Cuba pare a fi din ce în ce mai des dată ca exemplu pozitiv de evoluţie. E adevărat că una este să analizezi detaşat din fotoliul tău de la mii de km distanţă şi alta este să trăieşti nemijlocit angoasa şi să suporţi sacrificiile cerute de un politician oarecare. Chit că de la distanţă ai o altă perspectivă, poate mai reprezentativă.

    RăspundețiȘtergere